Dragostea bunicilor
Observ tot mai multi copii obezi, mofturosi si cu comsola de jocuri in mana pe unde merg. Rezultatele societatii moderne. Invatati de mici cu de toate nu mai stiu ce e ala respect sau ce e aia frica. Li se fac toate pretentile iar apoi parintii trebuie sa apeleze la Super Nanny care sigur e cu vreun mos de alta nationalitate. Bunicii incep sa piarda din importanta mai ales in ce priveste cresterea copiilor. Eu l-am facut eu il cresc. Sigur ati auzit faze de acest gen. Femei care au un job nou si anume cresterea copilului dar ca orice meserie nu oricine stie sa o faca. Creste la el pana se plictiseste si il uita in fata televizorului cu o punga de chipsuri in mana condamnat la viata moderna. De ascultat nu mai asculta. Are pretentii. Vrea haine de firma de la doi ani ca asa l-a invatat mami si multe altele. Lipseste figura bunicilor care in vreumuri nu prea indepartate cresteau nepotii si aveau grija sa-i invete cei 7 ani de acasa. Poate sunt subiectiv avand in vedere faptul ca am crescut la bunici si la tara pana la inceputul scolii. Nu am avut timp sa ma ingras pentru ca nici nu prea aveam cu ce. Ciocolata nu prea era atunci si nici timp de televizor sau pc nu aveam. Toata ziua pe afara. Eram mic si slab. Mai faceam si eu figuri ca orice copil dar avea bunica grija de mine. Vreau sa zic ca mai luam cate o cafteala cand meritam. Poate atunci eram suparat si indignat dar acum realizez ca a facut bine. Un copil nu poate sa inteleaga la cativa ani ce inseamna bine si rau. Nu are gandirea dezvoltata si capabila sa faca acest efort si intervine palma necesara. In ziua de azi a disparut si aia. cum sa-ti bati copilul? Nu il bati il lasi sa ti se urce in cap. Astepti sa-si dea seama cum sa faca asta. Asa ajungem la situatia descrisa mai sus. Raman uimit cand vad niste copii de cativa ani care abia se misca. Daca de la vartsa asta au probleme la 20 de ani deja sunt varza. Parintii doar nu au nici o vina. Il iubesc, puiu mamii ce sa-i fac? Sa nu-i faci nimic lasa ca face el singur. Sa revenim la bunici. Lipseste figura aia materna, cu rabdare si mult timp liber care sa se ocupe de cel mic. in primul rand are experienta ca doar a mai trecut prin asta si in al doilea rand poate sa fie mai subiectiva. Totusi nu toti au norocul asta. Poate au parinti dispusi sa se ocupe de copii dar sunt departe. Ma enerveaza femeile care vor sa fie mame full time dar nu prea stiu cum se face. Sau alea care abia au terminat de alaptat si incep sa traga din tigare. De preferinta cu copilul pe langa ele. Ce mult au stat fara. Saracele femei. In conncluzie va spun ca vreumurile trecute nu erau chiar atat de rele. Aveau parti bune si parti mai putin bune ca orice lucru. Astea de acum parca au mai multe parti rele. Am ajuns niste consumatori si niste sclavi invidiosi. Uitam pe zi ce trece esenta umana si ne intoarcem la origini. Care sunt alea nu pot sa va spun dar prin simplul fapt ca ne intoarcem inapoi ar trebui sa va dea de gandit.
Loading ...
da poate ai dreptate..poate lipsesc uneori bunicii…dar lumea in alcatuirea ei e alta cum..totul s-a schimbat…Cazul nostru….si cu siguranta nu numai…o bunica este in tara …una aici…bunica din tara cind suntem acolo imi rasfata odrasla pina peste cap si crestet…si ajunge iar la mine…sa o readuc cu piciorele pe pamint.Pot sa o inteleg…dar nu este bine ceea ce face..in fine…Copii de alta data erau mai lipsiti material dar aveau spiritual mult mai mult…stiau sa imparta o banana cu vecinul…sau se mai jucau inca in grup. Odraslei mele nu i-a lipsit material nimic…am observat insa pe la 6 ani ca nu era posibil sa se joace 3 copii impreuna…2 era ok…3 era deja scandal…ciudat nu??Am dat-o la patinaj …inot sa deprinda spirit de echipa… a ajutat
Am avut placuta surprindere sa discut cu dirigintele ei si sa imi spuna ca a fost singura in clasa care a avut curajul sa isi sustina punctul de vedere cu argumente si nu sa accepte o idee doar pe motivul asa vrea toata clasa desi stia ca mai sint si altii care nu agreau aceea idee…sau printr-a IV vine acasa si zice ” colegii au ris de bluzonul meu cu printese- miine ma duc tot cu el”…
…si eu zic din experienta ca da roade mai bune( cred)…exista cred eu un singur cuvint care este important pentru toti-RESPECTUL…daca asta functioneaza e ok
Copilaria mea a fost strada…zeci de copii..jocuri- fugit .
Daca stau acum la geamul casei mele vad copii doar cind trec spre scoala sau vin innapoi acasa…in rest e pustiu..
Eu am fost mai mereu o mamica ocupata si am incercat sa fac un spagat intre familie si cariera…in ce masura mi-a iesit sau nu…vom vedea…bunicii din ziua de azi nu mai pot intelege lumea asta moderna…totul s-a dezvoltat mult prea repede pentru ei…tehnica e alta…degeaba relatia pe care am avut-o noi cu bunicii nostri in ziua de azi nu mai exista…cu bataia nu sint deloc de acord…un parinte inteligent care isi cunoaste odrasla stie care sint masurile care dor mai mult decit bataia
Nu sunt adeptul palmilor dar uneori sunt necesare mai ales cand nu intelege altfel. Si Sara face figuri daca cineva se joaca cu jucariile ei, vrea doar anumite haine si are doar 2 ani. Eu ma imbracam cu ce imi dadea maica mea si nu mai comentam. Am inceput sa comentez dar mult mai tarziu.
Pai acum copii se cresc prin metode moderne. Acum nu zic ca e rau ca ala micu sa omoare vrabii pe ecran dar daca la atat se reduce educatia lui, daca ne multumim sa ii luam un joc si dupa aia ne vedem linistiti de treburi pana ne cere altul nu ar trebui sane miram ca ajunge sa ne dea in cap.